ALBINE SI ALBINARIT
Durata de viață a albinei lucrătoare, depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților intense desfășurate de aceasta (creșterea puietului și activitatea de cules nectar și polen). Astfel albinele eclozate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozate toamna trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni).
Albinele lucrătoare se dezvoltă din ouăle fecundate, fiind cele mai numeroase. Numărul lor variază în funcţie de anotimp şi intensitatea culesului: primăvara devreme numărul lor este de 15000 – 20000 de indivizi pe colonie, în timpul verii de 40000 – 60000 şi chiar până la 80000, iar toamna, odată cu reducerea activităţii, numărul lor scade la 20000 – 30000.
Activitatea din stup sau afară e îndeplinită de albine fără să aibă anumite funcţii speciale, in care să lucreze toată viaţa, ci in măsura nevoilor coloniei ele se mobilizează acolo unde cerinţa e mai mare. De exemplu: la apariţia culesului principal contribuie la nevoie şi albine tinere care au eclozionat abia de cinci zile; s-au văzut de asemenea albine culegătoare care în cazuri excepţionale şi-au reactivat glandele faringiene incat au putut hrăni puiet, ori din cele numai de o zi care lucrau la căpăcirea puietului. Deci succesiunea şi repartiţia muncii in stup e impusă de necesităţile de moment. Vorbind însă de modul cum se desfăşoară activitatea din stup In mod obişnuit, aceasta e in raport de varstă. Prima sarcină ce o îndeplinesc albinele abia eclozionate este cea de doică.
Doicile au un rol principal in viaţa coloniei; ele sunt albine tinere cu glandele faringiene gata de a intra in funcţie. Serviciul de doică ţine cam 10—12 zile de la ecloziune. In primele trei zile, albinele tinere se hrănesc din plin cu polen şi-şi formează o rezervă corporală însemnată în proteine. Cu aceste substanţe se aprovizionează glandele faringiene care produc lăptişorul, iar doicile hrănesc matca şi puietul larvar in varstă de 1—3 zile. După acest termen, puietul este hrănit tot de doici, cu un amestec de miere, păstură şi apă. Cu cat larvele vor primi de la doici o mai mare cantitate de lăptişor in primele trei zile de la ieşirea din ou, cu atit viitoarele albine, cînd vor fi mature, vor avea o vigoare mai mare, vor trăi mai mult şi vor rezista mai bine la boli.Ingrijitoarele mătcii, adică albinele tinere doici care înconjoară ca o suită matca stupului, au grijă de ea şi hrănesc din plin cu lăptişor. Concomitent ele curăţă şi ling de pe matcă şi transmit în acelaşi timp albinelor înconjurătoare acea substanţă care constituie elementul principal de coeziune al coloniei.
Aceste albine formează un grup, cînd mai mare cind mai mic in jurul ei, avînd grijă de a însoţi matca aflată pe un anumit fagure. Ele se aleg din cele tinere, cu glandele pline de lăptişor, iar numărul lor variază de la 6 la 10 albine cel mult. In starea ei de repaus, ele sint mai numeroase, cam zece la număr; în timpul cit matca depune ouă, în jurul ei stau cam opt albine; cind se mişcă pe fagure, numărul lor nu e mai mare de şase. Cand ea trece de pe o faţă a fagurelui pe cealaltă, sau pe un alt fagure vecin, grupul nu o mai însoţeşte, ci pe fagurele unde a trecut se formează in jurul ei un alt grup de tinere îngrijitoare, ce au grija hrănirii, curăţării ei şi transmiterii substanţei de matcă, albinelor din stup.